Photo by Yiran Ding on Unsplash

Photo by Emily Henry on Unsplash

“Creștem” copiii pentru o lume de MÂINE. Aici stă cheia rolului nostru. Cât de multe putem cu adevărat știi despre un oarecare mâine în care copii de astăzi vor fi adulți? 
 
Eu nu mi-o pot imagina pe Luna mergând și vorbind și totuși.. Se va întâmpla mai curând decât aș zice. Dapăi sa mi-o imaginez.. Adolescentă? Pe Pământul peste care ar trecut atâtea – sunt exponențial mai multe schimbări în ultimii ani pe Pământ decât în secole și chiar milenii la un loc. 
 
Părinții noștri își imaginau? Că noi putem trăi astăzi în rulote și lucra remote? Că ne putem “recalifica” de 5 ori fără regrete și să creștem din asta? Sau cât am băut și dansat la majorate în contrast cu copiii cuminți cu 9.50 la BAC pe care îi putea vedea societatea (mândră) la exterior. 
 
Dar ar fi fost o opțiune totuși? Spunea cu referire la contracandidata un invitat în emisiunea de “Revelion” (după anunțarea rezultatul exitpoll “zdrobitor” al președintelui în funcție)
 
Da, România este normală. Normali sunt și cei care văd o lume nouă, călătoresc sau locuiesc prin Europa, își asuma propriul destin și trasează drumul (personal și profesional). Oamenii cu mentalitate contemporană. 
Baza însă, matca din care am pornit este încă aici. Bunicii noștri încă locuiesc sau au frați la țară. Acolo a început țara, de acolo a ajuns la noi. Acești oameni trăiesc după orânduirea trudită de generații, nu cunosc scurtături și hack-uri, cresc, trăiesc și muncesc într-o arie limitată geografic. Totul e acolo pentru ei. 
Da, sunt înaintașii, dar sunt și consăteni azi! Sunt tot ai noștri.. 🙂 
 
Circulau niște articole după turul 1 și le-am dat dreptate. Ești cu adevărat lider, agent al schimbării și înțelept când îi vezi ca parte al aceluiași sistem și pe cei pe care nu îi percepi ca “rămași în urmă”. Urma asta.. Nu e un pas pe zăpadă. 
Chiar citeam azi că @Printesa Urbana aka scriitoarea Ioana Chicheț-Macovenciuc începe un proiect video cu amintiri din comunism. Un demers foarte interesant. 
Eu mă gândeam la noi ca generație născută imediat după. Noi suntem total paraleli cu ce se petrecea aici cu 3 ani în urmă. Cu o realitate care a fost a întregii țări timp de decenii, cu variațiuni. 
Și acum încă variăm. Până la urmă și democrațiile zilelor noastre, sunt un fel de răul cel mai mic. Cel mai bun pariu al istoriei de până acum, dar cu loc vizibil de îmbunătățire. 
Prin noi toți. 
De asta e bine că am fost super-eroi azi și ne-am mișcat până la vot. Cu copii, cu buletine. Le plimbăm cu noi în orice zi, hai și cu zilele de vot! 
Împreună cu diaspora. Cu cei care ne înțeleg și rezonează cu noi, români formați în același sistem ca noi, dar care acum sunt parte a altor sisteme. Iar asta e foarte bine. Sunt expuși la alte medii și per ansamblu ne îmbogățesc tuturor experiența prin existența lor. 
 
Noi am fost în excursie prin Europa și am experimentat diferențe pe care le-am oglindit în noi. Am adus ceva de acolo aici. Drept e că din toate locurile văzute, în câteva ne-am integra la fix! Dar vedem. Oricum după ce am revenit acasă parcă am prins mai mult drag de ce e aici. Dincolo de politică, circ și.. Pâine ca să ție de foame, România crește. 
Am privilegiul să trăiesc la Brașov, acolo unde rezonez cel mai bine cu comunitatea, prin prisma formării. Am crescut aici, dar oare aici mai e aici? Schimbarea este singura constantă, iar Brașovul nu se dezice. 
 
Noi oare am crescut în anii 80-90 pregătiți pentru ziua de astăzi? Sunt diferențe mari între generații din multe puncte de vedere. Școala însă, acel job part-time al tuturor sufletelor noi care se nasc inundate de potențial și speranța pentru un mai bine al acestei lumi. 
Noi ce facem cu ei? Le turnăm informație. Îi învățăm să MEMOREZE?? Serios? Chiar mai ai nevoie de acest skill? 
 
Haideți să începem normalitatea cu noi. Să ne auto-reglăm, să-l citim pe @Gaspar Gyorgy și să ne vindecăm copiii interiori, să ne înțelegem pe noi, să fim în pace cu noi înșine și să trăim plin, entuziast. Nu doar în weekend! Da, se poate. 
 
Abia apoi, misiunea noastră este cea de a modela, așa cum o facem implicit cu generația viitoare. De a fi pur și simplu versiunea noastră cea mai bună din această zi. Bună înțeles complet, cu bune și cu grele, întregi, normali 🙂 Omul zilei de mâine, BINE CU SINE. 
Sursă print-screen: www.medium.com
Preparing Today’s Children for Tomorrow’s World
by Anoopdeep Bal

 

Și cu merele de aur cum rămâne? 

Am văzut poze cu merele românești care se strică pe câmp și nu le iau supermarketurile, mama ei de treabă și tarabă! 

Noi căutăm și sperăm la mere de aur. O fi de bine? 🙂 Imaginația este un frumos cadou și chiar unul practic! Să o folosim pentru a aduce în realitate elemente de viață frumoasă, bună și conștientă. Să culegem mere aurii care se potrivesc cu oricare zi, chiar dacă astăzi mâncăm mere de grădină. Copii de mâine vor știi ei ce sa facă cu merele de aur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *