Am auzit de zeci de ori în ultimii ani chemarea scrisului. Am ascultat-o și am umplut caiete, agende, notițe pe telefon și documente word. Am scris o dizertație pe care nu am predat-o niciodată. Toate s-au adunat și se adună, însă le știu doar eu. 

Oameni faini care mi-au ieșit în cale mi-au spus să scriu un blog. Alții m-au întrebat unde pot să citească gândurile mele. Apropiații îmi cer sfaturi punctuale pentru diverse situații pe care le întâmpină cu copii lor. Alții îmi spun că vorbesc prea mult și aș putea mai bine să scriu. În meditații am primit inspirație să scriu, să adun în buchete simple idei și concepte cheie pe care le trăiesc și le simt adevărate.

Îmi dau voie să îmi las ideile în lume, știind că ceea ce scriu nu este doar al meu. Sunt valuri de infomații care circulă prin univers și se varsă în lume prin mine. Preiau din inteligența universală și adun în viața practică. Inspir magia vieții și expir povești care aduc claritate și se ancorează pe Pământ. 

Pământul are nevoie de energie bună și de oameni care integrează în viața lor inspirația care îi face să vibreze de bucurie. Învățăm în fiecare zi să trăim frumos, în armonie cu chemarea noastră interioară. Există mii de rețete și mii de cititori. Cuvinte sunt deja multe în lume, însă acum a venit momentul să le aducem în realitatea noastră, pas cu pas. Să lăsăm să se așeze tot ce am trăit și auzit, să practicăm ceea ce povestim altora.

 

Astăzi public o parte din introducerea primei mele cărți.

 

Prima mea carte. De ce scriu?

 

În primul rând am multe de spus. Aleg să o fac în formulă compactă, pe lângă toate micile și marile discuții, pe lângă zecile de jurnale și teancuri de notițe cu revelații, pe lângă celelalte mii de texte care au fost și vor urma.

Să începem cu blocajele? Cu „de ce aș scrie o carte?” sau „cine sunt eu să mă citească cineva pe mine?” Nu, nu are niciun sens să începem cu blocajele. Le iubim și le prețuim. Pe deasupra le și mulțumim pentru că ne țin ancorați în teme de reflecție și ne arată limpede unde se află locurile acelea magice de creștere.

Ceea ce știm și e roz și frumos ne trece pe lângă urechi, luăm de bun. Dacă nu eram obligați de context să ne izolăm la domiciliu 2 luni am fi fost chiar mai nesimțitori de atât la toată bogăția vieții peste care priveam zi de zi căutând de toate în exterior. Al casei și al nostru.

Magia stă însă în hibele noastre adânci și greoaie. În funingini și noroaie. De acolo răsare mereu un alt eu, acolo dacă aprind o lumină cât de mică, o văd orbitoare și înfloritoare. Acolo este minunea mare, pentru cine se aventurează în așa o căutare. Cum să te uiți în întuneric? N-ai de lucru? Cum zicea poetul? Din bube, mucegaiuri și noroi, iscat-am bucurii și prețuri noi. Wow! Cum se poate să fii primit așa o moștenire poetică profundă, iar până acum 2 minute să nu o fii simțit și înțeles? Cum să fii scris „comentariu” de 3 pagini, cu tot cu memorat idei principale pentru bac, fără să am habar despre ce sunt? După zeci de ani de școală ne-a rămas o singură idee: Bacovia era un trist. Hai pe bune?

Revin acestui fragment după câteva minute, dar păstrez ce am scris deja, de dragul autenticității. Arghezi zicea de bube și mucegaiuri, Arghezi! El era ceva mai optimist decât Bacovia și în orice caz invita spre acțiune, depășirea limitelor și conștiință de sine.

Uite cum apare singur prin text un argument pentru ineficiența din sistemul de educație. Practic o absolventă cu brio de uman la cel mai bun liceu din oraș, cu 9.50 la BAC și toate frumos împachetate, confundă doi dintre autorii canonici studiați în școală. Grav, dar real.

 

Ce ferice de el să fii fost trist! Conștient de limitări și axat pe soluții. Ce om iluminat! Ce bine că am unde să-l regăsesc, măcar în 2 versuri care credeam că au rămas ca guma de mestecat de sub bancă prin amintiri, iar ele iată cum deschid astăzi înfloriri.

Mi-am confirmat singură fără să știu unde curge textul, că întunericul este locul perfect din care pornești spre lumină. Da, este evident. Bun, atunci ce bine că nu mai fugim de el! Ce bine că de astăzi, ne dăm voie să privim relax toate culorile curcubeului care se perindă prin noi. Să ne apropiem cu aceeași curiozitate și de emoțiile pe care am învățat sistematic să le dăm sub preș și să le ascundem chiar și de noi.

 

Cartea de față este un altfel de abeceadar al părintelui conștient. Îi oferă ocazii de reflecție asupra metodelor deja însămânțate în el, simțite din copilărie și aduse în prezent prin propria personalitate.
Cartea de față pune la îndoială tot ce știm deja despre copii și ne oglindește limpede pe noi, adulții de astăzi.
Cartea de față le vorbește adulților de mâine prin cei care le oferă modelele astăzi.

Cartea de față a ajuns cu un scop în fața ta. Vor fi pasaje cu care rezonezi profund și spui Aha!, vor fi multe pasaje care te surprind și îți aduc informații noi și folositoare, vor fi poate secțiuni întregi care te revoltă și te aduc la limita unei reacții radicale de a arunca sub un teanc de cărți necitite aceste pagini. Eu cred că îi vei rezista și îți vei da voie să citești, chiar dacă vezi lucrurile diferit. Îți vorbesc de la adult conștient la adult conștient. Știu că ai deja un set de credințe și mai știu și că psihologii au cercetat de mult efectele procesului interior numit englezesc „confirmation bias”. Aceata este o tendință umană de căuta, interpreta și rememora informația în moduri subiective care confirmă sau întâresc anumite credințe și valori pe care le avem deja.

Cu alte cuvinte este cam greu să convingi un om de ceva diferit față de ceea ce el a decis deja pentru sine. Având aceast lucru în minte, te invit, cu sau fără rezultat (în funcție de ce crezi tu deja) să fii deschis. Hai, fi puțin mai deschis decât îți permit structurile pe care le ai deja în tine. Promit că vei primi ceva nou. Promit că te vei întâlni cu ceva real din tine, atât în părțile cu care rezonezi cât și în cele pe care, cel puțin la prima vedere, le vei respinge.

Te rog să respingi ce nu îți place. Apoi te rog să nu treci repede mai departe, ci să îți iei câteva momente. Nu te vede și aude nimeni, însă te vei auzi tu. Întreabă-te (și nu-mi spune răspunsul), ce punct a atins în tine ceva ce ai citit și te-a răscolit? Unde are ecou în tine?

Poți să cauți, dacă ai timp să respiri puțin cu ochii închiși, chiar zona fizică în care simți tensiunea produsă de o informație diferită de cele cu care deja era obișnuit și pentru care găsești oricum confirmări la tot pasul. Amintește-ți de confirmaion bias. Citește mai mult despre asta dacă nu vrei să iei de bun tot ce zic. Apoi hai, ia de bun și fii bun cu mine și cu tine.

 

De ce scriu? Ah! Pentru că e atât de fain și eliberator. Îmi aduce claritate și scoate ce e mai bun și coerent din tot ce absorb frumos din jur. Din toate am învățat și am notat ici colo, am povestit, am filosofat și am umplut goluri. Acum că se așează în formă de tipar se activează în mine o bucurie enormă, bucuria de a împărtăși.

Fericire este completă atunci când o radiem în jur. Sursa ei este fără îndoială adânc în interior, unde se sedimentează și trage seva vieții spre o a înflori. Zi de zi. Mi-am făcut un scop din a trăi frumos în fiecare clipă, pentru că tot ce avem este defapt ce e în momentul prezent în noi.

Avem parte de revelații și momente pline și profunde în familie în fiecare zi. Căutăm legătura dintre ele și tindem spre acel substrat comun care le leagă pe toate și le permanentizează. Cum facem să trăim din plin fiecare moment? Ce ne ține conectați cu sursa versiunii noastre cele mai bune? Ce am integrat în toți anii care au trecut și putem accesa oricând și cum facem să ne amintim mereu de starea de prezență? Acestea sunt întrebări la care am găsit răspuns în mine, după căutări și frământări.

 

      Misiunea mea

 

Misiunea mea este să ofer familiei și tuturor celor care își permit să se deschidă în prezența cuvintelor mele resurse spre conștientizarea de sine. Răspunsul „corect” se confirmă doar în tine, atunci când orice informație sau inspirație primită se integrează în ființa ta și se concretizează în viața ta. Cheia oricărei soluții pentru o viață armonioasă în fiecare moment (indiferent de tipul de emoție pe care o aduce acel moment) este aceea că noi suntem singurii care putem aduce în concret ceea ce citim, ceea ce simțim, ceea ce auzim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *